Un sultan luminat și reformist, Abdul-Medjid, a reușit să pună la loc în 1852 steaua de argint furată din Biserica Nașterii Domnului din Betleem, pe care scria așa: „Hic de Virgine Maria Jesus Christus natus es
Mărturii despre Sfântul Arsenie de la Prislop: o carte-document
Recent, a fost publicat volumul „Fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii”, editat de părinţii de la Chilia Românească a Sfântului Ipatie din Sfântul Munte. Cartea descrie înaintarea hotărâtă a Sfântului Arsenie de la Prislop pe calea sfintelor nevoințe ale desăvârșirii.
Încă de la început, autorul subliniază: „Desigur, există mulţi sfinţi amintiţi în sinaxare şi mulţi părinţi duhovniceşti împodobiţi cu virtuţi şi harisme. Însă de fiecare dată când am încercat să-l încadrăm pe părintele Arsenie, am constatat, ca şi părintele Serafim Popescu, că un asemenea cuvios cu vieţuire sfântă este atât de rar atât în monahismul românesc, cât şi pretutindeni, având de la Dumnezeu atâta revărsare de har. Părintele Dumitru Stăniloae spunea că «părintele Arsenie a fost un fenomen unic în istoria monahismului românesc [adică o personalitate de înaltă statură monahală, cum n-a mai avut Biserica noastră Ortodoxă Română]». Când doi părinţi sfinţi spun acelaşi lucru despre părintele Arsenie, atunci trebuie orientate adecvat lentilele de receptare, pentru a nu reduce realitatea la măsurile noastre împuţinate de înţelegere” (pp. 12-13).
Împodobit cu virtuți preaalese și harisme prin care Duhul Sfânt s-a revărsat din belșug asupra oamenilor, părintele a viețuit până la sfârșit, smerit, în deplină cuvioșie. Părintele Stăniloae însuşi îl numea „ostenitorul smerit de la Sâmbăta” (p. 34), iar părintele Cleopa vedea în el „smerită înţelepciune şi duhovnicească dragoste strâns legate şi formând lanţul de aur al dreptei socoteli” (p. 35).
Bogatele sale daruri au fost multă vreme umbrite de închipuiri omenești și de fabulații care s-au întrețesut, sugerând o imagine mai degrabă mitologică decât reală și duhovnicească. Volumul restituie astăzi chipul curat al Sfântului Arsenie de la Prislop, așa cum reiese din mărturiile celor care l-au cunoscut. „Uimesc - mărturiseşte Preasfinţitul Părinte Siluan, Episcopul Ortodox Român al Italiei - în mod deosebit tăcerea, negrăirea de rău şi nejudecarea, care au însoţit, în mod constant, vieţuirea şi nevoinţa părintelui Arsenie, care, în ciuda faptului că era cunoscător al tainelor lui Dumnezeu şi ale oamenilor, nu s-a revoltat niciodată împotriva celor care l-au învinuit pe nedrept, l-au prigonit sau au dat mărturie mincinoasă împotriva lui, şi nu i-a vorbit de rău, nici nu i-a judecat, ci s-a rugat pentru ei şi i-a iertat, făcându-se, astfel, împlinitor al cuvinte lor Mântuitorului Hristos, Care, în Predica de pe munte, ne îndeamnă zicând: «Iubiţi pe vrăjmaşii voştri, binecuvântaţi pe cei ce vă blestemă, faceţi bine celor ce vă urăsc şi rugaţi-vă pentru cei ce vă vatămă şi vă prigonesc» (Mt 5, 44).
În aceste vremuri în care se caută şi se exaltă «dreptatea» şi «drepturile» şi se judecă totul şi toţi, ne este pilduitoare atitudinea părintelui mărturisitor Arsenie, care n-a căutat cuvânt-înainte dreptatea omenească, ci «Împărăţia lui Dumnezeu şi dreptatea Lui» (Mt 6, 33) - nu numai pentru sine, ci şi pentru cei care l-au cercetat şi i-au cerut cuvânt de îndrumare -, oricare ar fi fost circumstanţele în care s-a aflat. Rugăciunea sa fierbinte pentru neamul românesc şi pentru întreaga lume, împletită cu pocăinţa, constituie soluţia cea mai concretă şi eficientă pentru a străbate prin frământările şi tulburările ce dau târcoale omenirii tot mai mult.
Fie ca parcurgerea celor cuprinse în acest volum de măr turii să trezească în inimile cititorilor râvna pentru o trăire mai deplină şi mai autentică a vieţii în Hristos - în duhul cel adevărat, ce reiese din vieţuirea şi învăţătura Cuviosului şi de-Dumnezeu-purtătorului părintelui nostru Arsenie Măr turisitorul de la Prislop -, cu perseverenţă şi cu statornicie neclintită în încercări, cu rugăciune şi pocăinţă, cu nădejde în făgăduinţa Mântuitorului, Care zice: «Cel ce va răbda până la sfârşit, acela se va mântui» (Mt 10, 22)” (pp. 8-9).
În prezent, volumul „Fiţi şi voi înşivă sfinţi în toată petrecerea vieţii”, editat de părinţii de la Chilia Românească a Sfântului Ipatie din Sfântul Munte, constituie un autentic document - riguros alcătuit, echilibrat, uşor de parcurs prin lectură - şi un instrument absolut necesar în cercetarea academică.